Mă dusei și eu în codru
Să-mi alin plânsul cu dorul
Și nimeni să nu m-audă,
Numai cucul care cântă,
Cucule, nu mai cânta,
De ce cânți de jalea mea?
Și mai bine-ar fi să taci
Că mai rea inimă-mi faci!.
Și tu, apă curgătoare
Ce curgi lin mereu la vale,
Ia și lacrimile mele
Și fă un pârâu din ele,
Pârâiaș cu pietricele
Cine-o trece să se spele,
Să treacă și bun, și rău,
Să treacă și neic-al meu.
Om cu inima de piatră,
N-o da Dumnezeu vreodată
Să iubești și tu vreo fată,
Să iubești și tu vreo fată,
S-o iubești și să se ducă,
Inimioara să ți-o rupă?!.
Vers refren:
Măi dorule, măi!.
Refren:
Dorule, dorule,
Ce să mă fac, puiule?
Căci eu plâng de dorul tău,
Plâng noaptea mereu!
Sensul versurilor
O persoană își caută alinare în natură după o dezamăgire în dragoste. Își exprimă durerea și dorința ca cel care a rănit-o să simtă aceeași suferință.