Și-am avut o măicușoară,
Și-a fost tare bolnăvioară,
Și-ntr-o joi de dimineață
A-ncetat mama din viață:
– Țin-te, mamă, nu muri
Că rămânem cinci copii,
Cinci copii prea supărați,
De tine, mamă, lăsați!
Dacă trăia mama noastră
Toți frații-am fi fost acasă,
C-așa mamă ce-am avut
Niciodată n-am să uit
Că-i făceam prea multe rele
Și ea mă ierta de ele,
Avea cine să mă-ntrebe
De-am mâncat sau dorm devreme.
Și-acuma treceam pe seară
Pe la noi pe ulicioară,
Toți copiii se jucau
Mamele îi căutau,
Dar pe mine n-avea cine
Că eram singură-n lume,
Ședeam singură pe drum,
Cel mai amărât copil,
Ședeam rezemat de-o poartă
Fără mamă, fără tată.
Și-afară e tare frig
Și eu n-am la cin’ să strig,
Căci am mai strigat o dată
Patru zile la o poartă
De m-a știut lumea toată
Căci fetița fără mamă
Nimenea n-o bagă-n seamă,
Ea duce o viaț-amară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unui copil orfan, care își amintește cu drag de mama sa și resimte acut lipsa ei. Copilul se simte singur și neglijat, tânjind după căldura și protecția maternă.