Gavril Rotica – Orfana
A uitat pe ghizduri cofaŞi-n oglinda apei cată,Fata mare şi orfanăDe-o ispită e cercată.N-a ştiut că sunt şi clipe,În îngusta ei viaţă,Când inima de orfanăPoate fi şi ea-ndrăzneaţă.Se-nfioară gândul fetii,Căci prea mândru i se pareVisul ce întâia oarăCere-n minte, azi, intrare.Ea, „străină“ – şi mireasă!Viaţa-i spune că-i o floareCe din noapte-şi ia viaţăŞi tot nopţii-o … Citește mai mult