Ești visul meu din zori de zi
Ce se destramă în plăceri,
Ești fericirea din priviri
A infinitelor tăceri.
Doar tu mă faci ca să iubesc,
Făptură dragă efemeră
Și tot mai mult te îndrăgesc
În lumea asta austeră.
Te rog rămâi un vis ceresc
O viață doar, căci nu e mult,
Să pot să-nvăț să te iubesc
Și-apoi destinul am s-ascult!
Căci tu ești dragostea dintâi
Care s-aprinde iar și iar,
Iubirea mea în veci rămâi
Zălog lăsată pe altar!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și idealizată, văzută ca un vis prețios și o sursă de fericire. Vorbitorul își dorește ca această dragoste să dureze o viață, considerând-o un zălog sacru.