M-am trezit în haos fugind prin lumina difuză din AOS
Morți ies din podea – cer paos, cere paos antirii veșnice
Fiul omului între șapte sfeșnice cu șapte stele în mână.
Șoapte vrednice să crape prin țărână
Oamenii fug haotic, îi văd prin obloane, clone de tonuri
Devin tonuri de toane dezechilibrând tonusul din tendoane
Și-ncet cad la zid
Speranțe secvențial se succed rapid sub acest cer „ait”
Suntem toți străini
După coroane de spini diavoli cu chip de serafini
Se mișcă neobservați prin valurile maselor turbate.
Cetățile asediate sunt doar gândiri setate, ce date „paraliziei” de fapte
Legile lui Moise sunt doar șoapte, șapte omucideri
Șapte suflete furate din rai în sfânta vineri.
Vad tineri în orgie trăind prezentul ca pe o vecie
Sămânța de urgie sacrificată pe altar
În închisoarea cărui oscilația mișcării Sistemului Solar
E totul scris, cel ce ucide sfinții
A creat un agregat agreat de orice regat al minții
Căci Satan e demagog
Amăgește sămânța lui GOG și Magog intrând în Sinagogă
Sângele e drog și vina dogmă
.. cade prima bombă peste EFES și Smirna
omul a despicat atomul, a uitat pașca și smirna
rasa și sigma prins între transe
viscole în case epistole arse, am ochii lipiți de geam
Atacul nimicește creștinii din Pergam
Pergamente ard în Tiatira și Sardes, puși în fața abisului oamenii sar des
Focul lui Hades cuprinde Filadelfia și Laodicea
Seacă e Geea „Iabulon” termină epopeea, teama e dorul lui
Visul mântuirii spintecat de lama toporului concentrată într-un neon, ultima baricadă a poporului
Cetatea din SION
Demonii domnind în om, urmează fiara monștri nu dorm rulează seara
Babilonul își înfige gheara în mielul cu șapte peceți
Zidurile tremură, icoane se desprind de pereți
Încet începi să înveți să-i vezi cum cad din cer
Spulberând templu și sămânța lui ISRAEL
Afara ger și ropot în cer căzuți în potop
beau din cupele mâniei după ultimul clopot
suflete ard în clocot când duhul divin e doborât de arcași
Scaldat în fumuri de chin, prins în lanțuri în propriul lăcaș
Sunt înconjurat de ostași și peste ei văd steaua lui David cu numărul bestiei
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune apocaliptică, plină de simbolism religios și referințe biblice. Naratorul se află într-un haos în care forțe întunecate și demoni distrug lumea, corupând umanitatea și profanând simboluri sacre.