Cum poți privi pădurea, iubito
Fără să-ți aduci aminte
De clipă și chipul meu
Cum poți visa la stele, iubito
Fără ca-n visul tău
Să nu mă aflu eu.
Refren:
Vino, vino, nu mă lăsa pustiu
Cât e ziua și noapte, al tău aș vrea să fiu
Vino, vino, nu mă lăsa așa
Cât e soare și luna, vei fi iubirea mea.
Lore, lore, lora
Cântă refrenul meu
Lore, lore, lore, lore, lora
Povestea e tristă mereu
(bis).
Instrumental.
Cum poți privi nisipul și marea
Fără să-ți aduci aminte
Petalele de flori
Aș vrea să mai pot spera, iubito
Că stau iar lângă tine,
Că sunt cu tine-n zori.
Refren:
Vino, vino, nu mă lăsa pustiu
Cât e ziua și noapte, al tău aș vrea să fiu
Vino, vino, nu mă lăsa așa
Cât e soare și luna, vei fi iubirea mea.
Instrumental.
Lore, lore, lora
Cântă refrenul meu
Lore, lore, lore, lore, lora
Povestea e tristă mereu
(bis).
Lore, lore, lora
Lore, lore, lore, lore, lora
Lore, lore, lora
Lore, lore, lore, lore, lora.
Lore, lore, lora
Cântă refrenul meu
Lore, lore, lore, lore, lora
Povestea e tristă mereu
(bis).
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană iubită, evocând amintiri și sentimente de pierdere. Naratorul își amintește de momentele petrecute împreună și își exprimă dorința de a reînnoda legătura, subliniind tristețea persistentă a poveștii lor.