Friedrich Von Schiller – Două Din Maximele Lui Confucius

Pașii vremii de trei feluri sunt:
Șovăielnic vine viitorul,
Ca săgeata-și ia prezentul zborul,
Veșnic trecutul pe pământ.
Nici un izvor nu-i tulbură popasul
Când, zăbavnic, se oprește-n loc,
Nici o teamă nu-i retează pasul
Când sosește-al zborului soroc.
Nici descântec, nici păreri de rău
Nu îl pot clinti din locul său.
Fericit și înțelept de vrei
Drumul vieții pașnic să-l închei,
Celui șovăielnic cere-i sfat.
Nu ți-l face-unealtă niciodat’.
Să nu-ți faci prieten din cel zornic,
Nici dușman să-ți faci din cel statornic.

II.
Spațiul în trei măsuri se-ntinde:
Către depărtări lungimea tinde,
Și lărgimea curge-n infinit,
Adâncimea e-n nemărginit,
Nici un fund în sânu-i nu cuprinde.
Ia la toate trei mereu aminte:
Tinde-ncetat tot înainte;
De-obosești în drum, nici o oprire,
Dacă năzui spre desăvârșire;
În lărgime tu te desfășoară,
Lumea-n fața ta de vrei să apară;
Să cobori apoi în adâncime,
Tâlcul existenței să te-anime.
Cu dîrzenie țelul l-ai ajuns,
Doar belșugul duce la lumină,
În abis e adevăru-ascuns.