Ca fericirea ta să nu ne doară,
Drăceasca răutate te-nconjoară,
Drăcescul haz, drăcescul tău veșmânt.
Dar în zadar! Căci tot răzbate-afară,
Din ochii tăi cei limpezi, harul sfânt!
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre aparență și esență, sugerând că, dincolo de o imagine exterioară poate exista o puritate interioară. Versurile evidențiază lupta dintre răutatea din jur și harul divin prezent în interiorul persoanei.
