Cu cât femeia zăbovește,
bărbatu-n față se tâtăște!
Vârsta și știința vlagă dau
chiar virtuților care n-o au.
Haina neagră și discreția, pe drept,
dau femeilor un aer înțelept.
De noroc îmi umplu casa
Domnul – și croitoreasa.
Tânărul: o peșteră care-nflorea.
Cel bătrân: un căpcăun ieșind din ea.
Nume nobil, elegant piciorul său,
și bărbat în plus: de-ar fi al meu!
Vorbă scurtă, și gândire-nceată –
măgărița cade-n cursă-ndată!
Sensul versurilor
Piesa prezintă o serie de observații scurte și ironice despre femei, bărbați și viață, reflectând asupra rolurilor sociale și a percepțiilor comune. Versurile abordează teme precum vârsta, înțelepciunea, aparențele și dorințele.