(După o zicală țigănească).
Colo furci, aicea funii,
Și bărbi roșii de călău,
Lume-n jur, otravă-s unii –
Nimic nou în felul meu!
Știu, căci multe mă-ncercară,
Și-n obraz v-o spun râzând:
„În zadar mă tot omoară!
N-am să pot muri nicicând!”.
Cerșetorilor! În cufăr
Am ce voi în van râvniți:
Da – eu sufăr, da – eu sufăr,
Însă voi muriți, muriți!
De-oi muri și-a suta oară,
Suflu, aburi, rază sunt –
„În zadar mă tot omoară!
N-am să pot muri nicicând!”.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea greutăților și a atacurilor din jur. Naratorul, deși suferă, își afirmă invincibilitatea și disprețul față de cei care încearcă să-l doboare, subliniind că ei sunt cei care pierd cu adevărat.