Prietena ta, natura! Suferă și tu dormi,
Plin de viață, eșuezi? Oh! Și n-o vindecați,
Puteri cerești ale întregului eter,
Nici voi izvoare ale solarelor surse?.
Toate ale pământului flori, toate fericite,
Frumoasele codrului fructe, nu-nveseliți
Niciuna viața asta, voi zeilor!
Voi ce în dragoste ați fost crescuți? -.
Oh! Deja respiră, vă sună sfânta viață-n
Cuvânt fermecător din nou, și iarăși
Ochiul celui iubit lucește
Deschis și cordial, natură! Înspre tine.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința naturii și speranța în vindecarea ei. Se invocă puteri superioare și elemente ale naturii pentru a reda viața și bucuria.