Pentru ce te-ai oprit? Nu-ți mai place acuma,
Ca pe vremuri, să cânți? Și totuși, tânăr, sub cerul
Vrăjit de speranțe, ai pus tu,
Vreodată, capăt cântării?.
Ca norocul, mi-e cântecul. – Vrei în crepuscul
Să te scalzi fericit? S-a stins, și pământul e rece,
Iar pasărea nopții îți zboară
Cu aspru zvâcnet prin față.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de regret și nostalgie față de pierderea bucuriei de a cânta și a speranței. Vorbitorul se întreabă de ce a renunțat la pasiunea sa și reflectă asupra trecerii timpului și a răcelii vieții.