François Villon – Lauda Mariei d’Orléans

Epistolă către Maria d’Orléans
[Spusă la nașterea Mariei]
Jam nova progenies celo demittitur alto
Virgiliu, Bucolica IV, versul 7.
O, lăudată întrupare
Din cer trimisă nouă jos,
Din nobil crin coborâtoare,
De la Iisus dar prețios,
Maria, nume grațios,
Izvor de milă și de har,
Prinos al ochilor, voios,
Ea pacea ne-o aduce-n dar!.
E pacea pentru cei bogați,
Și sprijin pentru cel sărman,
Potrivnic celor declasați,
Vlăstar atât de necesar,
Purtat în curăție doar,
-Păcatul biblic exceptat-
Încât pot spune foarte clar:
E binele întruchipat!.
Sfânt nume, de popor iubit,
Leac celor buni, pază la rău;
Seniorului prim prunc dorit,
Fiică din chiar sângele său,
Și a lui Clovis coastă; Nou-
născută, glorios creată,
Al cerului înalt cadou
Venită pacea să ne-o-mpartă!.
Cu dragoste de Dumnezeu
De-un nobil Cezar concepută,
De mari și de cei mici mereu
Cu bucurie percepută,
Din drag de Dumnezeu, făcută
Să-mpace pe cei învrăjbiți
Și libertate să aducă
Celor din urmă osândiți.
Unii, cu mintea-n suferință
Și spiritul întunecat,
Discută-a Domnului voință
Și-n ignoranța lor, de fapt,
Ar fi dorit să fiți băiat;
Dar voia Lui facă-se-n fine,
Căci noi avem de profitat :
Ce face Domnu-i cel mai bine.
Iar din Psalmist citez acum:
”Delectasti me, Domine
In factura tua”, și spun:
”Copil al clipelor divine
Sublim destin între destine,
Mană din Cer și desfătare
Răsplată-a faptelor de bine
Și-a relelor din noi, iertare!”.