Omul bun și pomul copt da, hai, măi dorule hai,
Ăștia n-or avut noroc da, hai, măi dorule hai.
Omul bun și pomul copt da, hai, hai dorule hai,
Ăștia n-or avut noroc da, hai, măi dorule hai.
Și stau la margine de drum,
Pomul copt și omul bun.
Și stau la margine de drum,
Pomul copt și omul bun.
După ce-or dat ce-or avut da, hai, măi dorule hai,
I-or lăsat, i-or părăsit da, hai, măi dorule hai.
După ce-or dat ce-or avut da, hai, măi dorule hai,
I-or lăsat, i-or părăsit da, hai, măi dorule hai.
Și stau la margine de drum,
Pomul copt și omul bun.
Și stau la margine de drum,
Pomul copt și omul bun.
Și-așteaptă vremea să treacă, hai, măi dorule hai,
Poate-or mai rodi vreodată, hai, măi dorule hai.
Și-așteaptă vremea să treacă, hai, măi dorule hai,
Poate-or mai rodi vreodată, hai, măi dorule hai.
Trecători să vină iară,
Să-ntindă mâna să ceară.
Trecători să vină iară,
Să-ntindă mâna să ceară.
Omul bun și pomul copt da, hai, măi dorule hai,
Ăștia n-or avut noroc da, hai, măi dorule hai.
Omul bun și pomul copt da, hai, hai dorule hai,
Ăștia n-or avut noroc da, hai, măi dorule hai.
Și stau la margine de drum,
Pomul copt și omul bun.
Și stau la margine de drum,
Pomul copt și omul bun.
Sensul versurilor
Piesa descrie soarta omului bun și a pomului copt, care după ce au oferit tot ce au avut, sunt lăsați deoparte și uitați. Ei așteaptă la marginea drumului, sperând într-o nouă șansă, într-o recunoaștere a valorii lor.