Nu e ploaie fără nori,
Nu e soare fără zori,
Nu vreau iarbă fără flori,
Niciun vis fără fiori.
Nu sunt ochi fără lumină,
Și nici oameni fără vină,
Nu vreau pace de la toți,
Nu faci liniște când poți.
Nu e ploaie fără nori,
Nu e soare fără zori,
Nu vreau iarbă fără flori,
Și nici vis să n-am fiori.
Nu sunt ochi fără lumină,
Și nici oameni fără vină,
Nu vreau pace de la toți,
Nu faci liniște când poți.
Nu faci liniște când poți.
Nu faci liniște când poți.
Mi-ai făcut să fie bine,
Dându-mi liniștea din tine,
Și un soare fără zori,
Și o ploaie fără nori.
Nu faci liniște când poți.
Nu faci liniște când poți.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a naturii, evidențiind că fiecare lucru are o contrapondere. Liniștea interioară este oferită de o altă persoană, dar vine cu un preț, inversând ordinea naturală a lucrurilor.