Mă-ntreb mereu
În sufletul meu
Of, cum va fi
Când voi muri.
Greu sau ușor,
Soare sau nor,
Și nu știu câți
Mi-or duce dor.
Mă-ntreb mereu
În sufletul meu
Of, cum va fi
Când voi muri.
Greu sau ușor,
Soare sau nor,
Și nu știu câți
Mi-or duce dor.
Poți să fii rege, sau împărat
Poți fi sărac, sau om bogat.
Să n-ai nimic, ori s-ai palate
Suntem datori, toți cu o moarte.
Căci totul este trecător
Nimeni nu e nemuritor.
La capul meu, când mă voi stinge
Copiii mei, cu foc vor plânge.
Vor plânge mulți, dar oare câți
În urma mea, se vor bucura.
La capul meu, când mă voi stinge
Copiii mei, cu foc vor plânge.
Vor plânge mulți, dar oare câți
În urma mea, se vor bucura.
Poți să fii rege, sau împărat
Poți fi sărac, sau om bogat.
Să n-ai nimic, ori s-ai palate
Suntem datori, toți cu o moarte.
Căci totul este trecător
Nimeni nu e nemuritor.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității morții și asupra modului în care aceasta afectează pe cei rămași. Se pune accent pe faptul că, indiferent de statutul social sau bogăție, toți suntem supuși morții și că viața este trecătoare.