Cu joben, baston și papion, intră-n decorul de lemn și de carton,
Va fi un erou ce ne va uimi în nou,
Însă el nu-i acel de pe scenă..
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
A jucat și-n hohote a râs chiar dacă-n suflet ca un copil a plâns..
A fost rolul lui cel visat, cel așteptat, însă el nu-i acel de pe scenă.
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
E târziu, din teatru a plecat,
E frig afară și-a nins neîncetat..
Lumina s-a stins și cu ea s-a stins un vis,
Fiindcă el nu-i acel de pe scenă.
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
Un pas pe zăpadă-ntâi se topește ușor și dispare,
Mă-ntreb cine-l știe pe-actor fără masca lui surâzătoare.
Când din rolul vieții a rămas pe zăpadă trist și trecător,
Un pas, doar un pas..
Doar un pas, doar un pas..
Pas..
Sensul versurilor
Piesa descrie un actor care, în afara scenei, se simte singur și trist, diferit de personajul pe care îl interpretează. El se confruntă cu deziluzia și cu pierderea unui vis, simțindu-se vulnerabil și expus.