Mii de smaralde
Între mâna mea și-a ta
Aruncă gene de lumină, lumină
Până departe
Pe cea mai frumoasă stea
Din a nopților grădină
Adună-ntr-un buchet lumină, lumină
Sunt ochii tăi petalele
Arunc-o pe șevalet cu mâna, cu mâna
Și desenează soarele
Pune-l în ramă
Și așează-l undeva în salon
Va fi în casă prima stea, prima stea
Nu-ți fie teamă
Nu-l va stinge nici un nor
Căldura lui va fi și-a ta
(bis) Și sune muzica divină, divină
Sunt portative ochii tăi, ochii tăi
Plouă peste noi lumină, lumină
Prin nenumărate căi
Prin nenumărate căi..
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste pură și luminoasă, comparând ochii persoanei iubite cu smaralde și stele. Este un omagiu adus frumuseții și căldurii pe care o aduce această iubire în viața naratorului.