Cobori, Doamne, pe pământ
Să vezi lumea ce-o făcut,
Se ceartă soră cu frate
Pentru-averi când le împarte,
Lumea s-o schimbat în rău,
Fratele-i dușmanul tău.
Mânce-vă focul de bani,
Voi faceți din frați dușmani,
Acela-i fratele tău
Care te-ajută la greu,
El îți spune că ți-i frate,
Dar te-ar vinde peste noapte.
Strigătură:
N-aș da omenia mea
Pe averea altuia.
Cine astăzi îmi vrea rău
Eu l-am ajutat la greu,
Din binele ce-am avut
Am dat la cine n-o-avut,
Pe cine nu lași să moară
Nu te lasă să trăiești,
Că dac-ai mai mult în viață
Om rău ești și dușman ești.
Strigătură:
Pe cine nu lași să moară
Nu te lasă să trăiești.
Din bătrâni e-o vorbă mare
Să dai și la cel ce n-are,
Din binele care-l ai
Și la cel sărac să dai,
Pe cine nu lași să moară
Nu te lasă să trăiești,
Că dac-ai mai mult în viață
Om rău ești și dușman ești.
Gândești că-i om și-i faci bine
Și-i dai haine de pe tine,
El ți-o-aduce înapoi
Ruptă, peste-un an sau doi,
Pe cine nu lași să moară
Nu te lasă să trăiești,
Că dac-ai mai mult în viață
Om rău ești și dușman ești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de starea actuală a societății, unde relațiile frățești sunt distruse de lăcomie și invidie. Subliniază importanța omeniei și a ajutorului dezinteresat, dar și constatarea amară că binele făcut este adesea răsplătit cu rău.