Seara-i seară, luna-i plină,
Doruțul meu nu se-alină,
Nici nu mi s-o alina
Până Crișul a seca.
De când badii n-am dat gură
S-o oprit Crișul, nu cură,
Când badii gură i-oi da
Și Crișul s-a tulbura.
Sărutatul de om drag
Ajunge cât un iosag,
Sărutatul de urât
Ăla te bagă-n pământ.
Pentru badea din alt sat
Nu-mi dă mama de mâncat,
Pentru cel din satul meu
Îmi dă mama, nu mânc eu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei, folosind imagini ale naturii (luna, Crișul) pentru a amplifica sentimentele. Versurile explorează, de asemenea, dinamica relațiilor și a preferințelor în dragoste, cu un contrast între iubirea acceptată și cea interzisă.