Mă sculai de dimineață
Să mă duc la badea-n brață
C-atâta-i de lat în spate
Că o oaste nu l-ar bate.
Cu sprâncene-mpreunate,
L-ar iubi fetele toate,
Nu are seamăn pe lume
Nici la suflet, nici la nume.
Are ochi ca murele
Și fața ca florile,
Sprâncene ca razele,
Genele ca zorile.
Hai, bade, să trecem codrul
Că ne iubim fără modru,
Hai, bade, să trecem culmea
C-aici ne vorbește lumea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și dragostea unei fete pentru băiatul iubit, descriindu-i calitățile fizice și sufletești. Ea își dorește să depășească obstacolele și să-și trăiască iubirea liber, în ciuda judecăților lumii.