Buna mea,
dumneata erai oale și ulcele,
dar îmi trimiteai visul acela cu îngeri.
Mi se arăta
că băteau clopote în coasta amurgului
de amuțeau ciulinii câmpiei.
Îngenuncheată,
rosteai tic-tacul plângerii
sub limbile cele grele ale ceasornicului tău.
Nu era nimeni să-ți dea de pomană.
Doar îngeri, bunică, îngeri..
Noi cu-ale noastre,
cele lumești,
cele dulci pământești,
ca vița,
ca bomboana colivei,
ca păcatul cel mai dorit.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei bunici și a viselor trimise de aceasta, populate de îngeri. Versurile explorează contrastele dintre lumea spirituală și cea lumească, amintind de dulceața amintirilor și dorința de a păstra legătura cu trecutul.