Florența Albu – Îngeri, Bunică, Îngeri
Buna mea,dumneata erai oale și ulcele,dar îmi trimiteai visul acela cu îngeri.Mi se arătacă băteau clopote în coasta amurguluide amuțeau ciulinii câmpiei.Îngenuncheată,rosteai tic-tacul plângeriisub limbile cele grele ale ceasornicului tău.Nu era nimeni să-ți dea de pomană.Doar îngeri, bunică, îngeri..Noi cu-ale noastre,cele lumești,cele dulci pământești,ca vița,ca bomboana colivei,ca păcatul cel mai dorit.