Ce zi e azi, domnule domn?
E ziua dulcelui, portocaliului,
limbii care gustă, care se-nfruptă
cu visul, cu părerea de gust,
cu fără de gustul!
E vremea părerii de mult,
părerii de bine,
fericirii îmbrăcând lumea
cu hainele împăratului. Atât de fine!
Cine nu le vede, le crede
golul, de gol bucurându-se,
fala, de fală.
Cine dă, primul, cu piatra,
în lumea, alaiul ferice,
golul de gală?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iluziilor și a percepției colective, sugerând că oamenii pot fi orbiți de aparențe și pot accepta neadevăruri de dragul conformității sociale. Versurile îndeamnă la o analiză critică a realității și la curajul de a contesta normele impuse.