Puțină amețeală –
cât să visăm, cât să iubim,
nenimenii de niciodată.
Lerui ler, lerui trist,
în noaptea asta-a nins cu păsări negre,
Lerui ler, lerui ler.
Și țipetele lor mai țipă-n mine
de miază moarte,
Lerui ler -.
Și toate mi se-așează-n crengi
și sunt copac bolind de boala lor
și sunt copac frumos de spaima lor;.
Și magii vin și magii trec
și magii trec, uitând pe drum
ce veste au pornit s-aducă..
Lerui ler, lerui ler..
Sensul versurilor
The poem explores themes of mortality, loss, and forgotten purpose. It evokes a sense of melancholy and disorientation, suggesting a world where beauty and fear coexist, and even those who seek to bring tidings of joy may lose their way.