Lasă tu, Agripină, nu mai boci
Nu mai umbla creanga după întrebări
Pune-ți șorțul de casnică
Și lasă-i pe alții să deretice
Prin filosofia vorbelor de duh.
Pune de-o mămăligă
adu vreo două cepe și-un blid cu frigare.
Rând pe rând
Vor dispărea chipurile hâde
Ale mult odihnitei tale sorți.
Toți ți le știm
Dar le vom uita
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea destinului și găsirea consolare în activitățile casnice. Personajul Agripina este îndemnat să renunțe la lamentări și să se concentreze pe lucrurile simple ale vieții, sugerând o formă de resemnare stoică.