Safirul din cuvânt.
Ți-am tot dăruit gândurile mele,
Mănunchi de cuvinte și lumină,
Răsfrânte-n pagini, chiar și virtuale
Și-aproape ne-am ținut de mână.
Ți-am dăruit nopțile mele albe
În care nestemate șlefuiam,
Făcând din versurile mele salbe
Ce ție lume-n zori le dăruiam.
Citeai căscând sau poate nici atât
Cum îmi făcusem eu din noapte zi,
Tot șlefuind safirul din cuvânt
Ți-l ofeream zâmbind, dar tu nu știi.
Câtă migală și simțire-ncape
Adesea doar într-un cuvânt,
Tot pentru tine mai jertfesc o noapte
Indiferența lumii vreau s-o cânt.
Să știe lumea cât îmi e de dragă
Chiar dacă m-a uitat îi amintesc,
Că fără ea viața nu-i întreagă
Și greu mi-ar fi acum s-o părăsesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dăruirea necondiționată a eului liric către o persoană dragă, în ciuda indiferenței acesteia. Este un omagiu adus iubirii și importanței persoanei iubite, chiar și în absența reciprocității.