Am pătruns nevăzut în casa cărților,
Mirate și-au schimbat vorbele-n șoapte,
-Oare ce caută acesta-n miez de noapte?
E mult de când pe-aici nu a mai dat.
O enciclopedie veche, atotștiutoare
Își drege glasul și apoi declară:
-A nimerit aici din întâmplare,
Nu-i genul ce de noi să-l doară.
Un vechi roman se-agită cu speranța,
Că poate el va fi ales de sus din raft,
Măcar un cititor de-ar mai iubi romanța,
Dar a ales grăbit, doar un atlas.
Își căuta o insulă de-odihnă,
Departe de vacarmul lumii agitate,
Notă grăbit într-un carnet traseul,
Îl puse-n raft și plecă mai departe.
Dezamăgite, triste-nsingurate-l
Priveau cu milă cum se-ndepărta,
Ce mult pierduse el cu necititul
Și cât de greu îi va veni cândva.
Ofensa-adusă prin indiferență
Atâtor cărți ce luminat-au generații,
Rămâne netrecută-n evidență,
Se speră că-ntr-o zi, veni-vor alții.
Sensul versurilor
Piesa descrie un om care intră într-o bibliotecă, dar alege să ignore cărțile, căutând doar o evadare rapidă. Cărțile sunt dezamăgite de indiferența lui, subliniind pierderea potențială a cunoașterii și înțelepciunii pe care le oferă lectura. Mesajul central este regretul și pierderea cauzate de ignorarea valorii cărților și a cunoștințelor.