Floarea Calota – Ieșoară, Ie Veche

Ieșoară, ie veche,
Dragoste fără pereche,
Ieșoară, scumpă ie,
Rogu-te, șoptește-mi mie
Ce dor sfânt a pătimit
Fata care te-a-ntocmit,
Spune-mi cum l-a putut duce
Tot cosând în semn de cruce
Firuleț, bob numărat,
Răbdare de unde-a luat,
Cu ce vorbe s-a rugat
Atunci când te-a întrupat.
Ieșoară, scumpă ie,
Haină pentru cununie,
Ca pruncu-n burt-ai crescut,
Nevăzut, necunoscut,
Ai fost taina ei anume
Până când te-a scos în lume,
Era câmpul plin de flori,
Chiar de Paști, în sărbători,
Sufletul își alinare
Că Iisus abia-nviase,
Nădejdea i-ai întărit
Și alesul i-a venit
Tot cu haine de scumpie
Bune pentru cununie,
Prunci frumoși să odrăslească
Și ca buni creștini să-i crească,
Ie, haină de minune,
Multe-ai auzit prin lume,
Chiar și gânduri nerostite,
Plâns de inimi rătăcite
Ca lacrima șiruite,
Ca arniciul despletite
Și ca fluturașii mii,
Ca mărgelele verzii,
Cu ochiuții tăi cei vii
L-ai văzut pe îngeraș
Prea Înaltul Trâmbițaș
Când suna de rămas-bun
Pentru cel din urmă drum.
Ieșoară, l-ai rugat,
S-o mai lase, s-a-ndurat
Să-i mai dea un bob zăbavă
Să nu plece-așa degrabă,
Ieșoară, te-a-mbăiat,
Frumușel te-a-mpăturat,
Cu o cruce te-a-nchinat,
Sub icoană te-a lăsat
Și-apoi blândă s-a supus
Și-a plecat înspre Apus,
Nu te-a luat cu ea sub glie,
Ieșoară, dragă ie.
Azi prin boabele de rouă
Se roagă pentru-amândouă,
Mi te-ncredințează mie,
Ieșoară, scumpă ie,
Ieșoară, nu ești haină,
Ești hrisov de mare taină
Scris cu dor în vârf de ac
Pe o pânză de bumbac
Și c-un firișor de in
Bucurie și suspin,
Bucurie și suspin,
Lin, lin, mai lin,
Viață, mai lin!