Frunzuliță magheran,
Bălănuș, Bălan, Bălan,
Pupa-ți-aș coama de cal,
Fă-mă tânăr cum eram,
Fă-mă tânăr cum eram,
Când eram în vremea mea
Zburam ca o rândunea.
Și zburam din frunză-n frunză
N-avea cine să m-auză,
Și zburam din creangă-n creangă
Ca o pasăre pribeagă,
Nimeni n-avea ce să-mi facă,
Doar un hoț de vânător
Cu căluțul gălbior
Rupse trei fire de păr
Și-mi făcu un lățișor.
Și când mă lăsai din zbor
La margine de izvor
M-a luat lațul de picior,
De picior picior și după cap
Și n-am mai putut să scap,
Cine era vânătorul,
Era neicuța cu dorul!.
Săriți, frați, nu mă lăsați,
Lațul să mi-l dezlegați,
Slobodă să mă lăsați,
Vino, Bălănuș, în zbor
Cu căpăstrul plin de flori,
Să sară cine mai poate
Să mă scape de la moarte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia după tinerețe și libertate, pierdute în urma unei capturări simbolice. Vânătorul reprezintă dorul, iar apelul la frați sugerează o nevoie disperată de eliberare și salvare.