Ascultă, gorjule,
Cum cântă izvoarele
La Runcu și la Tismana,
La Novaci și la Peșteana.
Cântă Jiul și Gilortul
De se-aude pân’ la Lotru.
Măi neicuță de pe Jii,
Te-aștept diseară să vii
Pe malul Jiețului,
Unde te-am văzut întâi,
Cu costumul gorjenesc,
De dorul tău mă topesc.
Pe potecuța din vale
Îmi ieși neicuța-n cale
Pe potecuța din vale
Îmi ieși neicuța-n cale
Cu-n mănunchi de floricele
Și cu-n cojocel de piele,
Pe cojocel să stau joc,
Florile să le miros.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru un băiat din Gorj, evocând peisaje pitorești și elemente tradiționale precum costumul gorjenesc. Ea își amintește de prima lor întâlnire și își exprimă sentimentele profunde.