E sforțare!
Ce sforțare, a calului de a fi câine!
Ce sforțare, a câinelui de a fi rândunea!
Ce sforțare, a rândunelei de a fi albină!
Ce sforțare, a albinei de a fi cal!
Și calul,
ce săgeată ascuțită stoarce din roză!
ce roză gri înalță din buza sa!
Și roza,
ce turmă de lumini și scheunări
leagă în zahărul viu al trunchiului său!
Și zahărul,
ce pumnăluți visează treaz!
Și pumnăluții,
ce lună fără stauluri, întruna caută,
goi-goluți, piele eternă și roșeață!
Și eu, pe streșini,
ce seraf de flame caut și sunt!
Însă arcul de gips,
ce mare, ce invizibil, ce nud!.
fără sforțare.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare și efort constant, folosind imagini puternice și metafore pentru a ilustra ciclul vieții și al morții. Vorbește despre căutarea identității și sensului în existență, dar și despre inevitabilitatea morții.