Inima mea este
inima ta?
Gândurile cine-mi răsfrânge?
Cine-mi împrumută
patima aceasta
fără rădăcini?
Veșmântul meu de ce-și schimbă
culorile?
Răspântie-i totul!
De ce vezi în cer
atâtea stele?
Frate, ești tu
sau sunt eu?
Și mâinile acestea atât de reci
ale-aceluia sunt?
Mă văd prin amurguri
și-un furnicar de oameni
îmi umblă prin inimă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie profundă și incertitudine cu privire la propria identitate și la realitatea înconjurătoare. Naratorul se simte pierdut și copleșit, incapabil să distingă între sine și ceilalți, între realitate și iluzie.