Cântecul vrea să fie lumină.
În întuneric, cântecul are
fire de fosfor și lună.
Lumina nu știe ce vrea.
În marginile ei de opal
se-ntâlnește cu ea însăși
și se întoarce.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre lumină și întuneric, sugerând că lumina însăși este nesigură și se caută pe sine. Cântecul personifică lumina, arătând că aceasta se întâlnește cu sine și se întoarce, sugerând un ciclu continuu de auto-reflecție.