Marea,
surâde în depărtare.
Dinți de spumă
buze de cer.
– Ce vinzi, tânără tulburătoare
cu sânii în vânt?.
– Apa mărilor,
domnule – o vând.
– Tinere oacheș, ce ai
în sânge amestecat?.
– Apa mărilor,
domnule, – o am.
– Aceste lacrimi sălcii,
mamă, de unde se strâng?.
– Apa mărilor,
domnule, – o plâng.
– Inima, și această-ntristare gravă,
de unde răsare?.
– Apa mărilor este
atât de amară.
Marea,
surâde în depărtare.
Dinți de spumă
buze de cer.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema tristeții și a melancoliei prin intermediul apei mării. Dialogurile sugerează o vânzare a esenței mării, o prezență constantă în sânge, lacrimi și inima, toate legate de o amărăciune profundă.