Rappere, spune-mi cum ți-e felul’
Ești genu’ ce scrie în cel mai jalnic mod menit să-ți umple portofelu’
Pui, patru rime-n strofă, bagi de patru ori refrenu
Și ai curaj să zici că faci pe vers mai mult de meci ca gerul
Întunecat e cerul, cei ce rup nu cer faimă de geniu
Când intră și ies din borcan ca gemu’
Unii muncesc un deceniu, fără a se gândi la premiu’
Ci în primul rând să se dezvolte în acest domeniu’
Și-ți spun că asta e tot ce am
Plus că am învățat că o mie de vorbe, nu, nu fac un ban
Cinste cu-i mai poate să scrie ținând cont de plan
Rămânând real și știind să înainteze cât mai calm
Încă am, apreciere și respect
Pentru orice puștan sau veteran care încă ține piept
La valorile ce se distrug încet
Și poate mă repet, ca să termin orice ce tre’ întâi să-ncep, tu pricepi
Nu îmi pasă dacă sună groaznic sau scuip prea încet
Pun bpm pe aleii când tu te intrigi la accent
Model de piese ce n-au nici un țel, și n-au nici cel
Mai infinit bus, prea creat, ceva real și ferm.
Zi-mi unde vrei să fim și vezi unde suntem
Zi-mi ce trebuie văzut și spune-mi ce vedem
Zi-mi ce-ți pare infirm și îți pare suprem
Muzica e o binecuvântare dar și un blestem
Zi-mi unde vrei să fim și vezi unde suntem
Zi-mi ce trebuie văzut și spune-mi ce vedem
Zi-mi ce-ți pare infirm și îți pare suprem
Muzica e o binecuvântare dar și un blestem
Sensul versurilor
Piesa critică starea actuală a muzicii rap, unde mulți artiști prioritizează succesul comercial în detrimentul autenticității și a mesajului. Artistul își exprimă respectul pentru cei care rămân fideli valorilor și creează muzică cu sens, în ciuda tendințelor actuale.