Faust:
Ceru’ – cale de scăpare din oraș când pare
Că e soare grav și se topește asfaltul sub picioare
Simt în aer iz de praf, e prea multă poluare
Îmi taie pofta de mâncare, d-aia fug după răcoare
Să mă scoată din peisaj, am mintea încărcată
De stat în stradă, oameni, trafic, claxoane pe bandă
Pun degetul pe hartă unde n-am fost niciodată,
Fug ca să am parte frate de liniște așteptată.
Tre’ să zbor în grabă ca un graur migrator în stol
În goana-n grupuri mari printre arbori grăind de zor
Să merg ușor peste creste de munți ca un nor
Caut pace ager, aer fraged în acest decor.
N-am niciun scop anume, orice lucru după scopul lui,
Caut libertate ca un șoim în timpul zborului.
Vreau să am odihnă ca un prunc în timpul somnului,
Doar să stau în tihna m-arunc în vraja decorului.
Nu mai simt rutina, scap pe rând de inhibiții,
Și dacă vreau să râd, o să râd cu toți dinții.
Cer un răsărit și-un asfințit să pot simți
Un sâmbure de pace dobândit în miezul minții.
Antonia:
Hai, nu mai aștepta, schimbă peisajul, hai întoarce pagina
Capitol doi, o aventură nouă, poposește-n iarbă, rămâi desculț în rouă.
Hai, nu mai aștepta, schimbă peisajul, hai întoarce pagina
Capitol nou aud zumzete, albine, peisaje gri plec să caut fericire.
Afo:
Caut liniște între limite, în diminețile când îmi vin idei.
E evident, oricine-o caută
Și cine o găsește niciodată nu se laudă.
Odată mi-a zis mie unu’ vere,
Că dacă n-am putere cică n-o să fac avere
Indiferent că fac totu’ din pură plăcere,
Da’ cic-așa se cere pe suprafață, vere.
Eu mă liniștesc când ascult muzică
Și dintr-o fire pudică devin persoană publică.
Caut fericire și iubire în prezent, ca să rămână-n amintire.
Asta e povestea mea, am încălecat pe-o șa,
Și vă spun la toți așa, cum îmi caut liniștea.
Și pacea, când mândria și orgoliul își arată carapacea..
Antonia:
Hai, nu mai aștepta, schimbă peisajul, hai întoarce pagina
Capitol doi, o aventură nouă, poposește-n iarbă, rămâi desculț în rouă.
Hai, nu mai aștepta, schimbă peisajul, hai întoarce pagina
Capitol nou aud zumzete, albine, peisaje gri plec să caut fericire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a evada din agitația urbană și de a găsi pacea interioară în natură și în momentele simple ale vieții. Este o căutare a liniștii și a fericirii, departe de stresul cotidian.