Pășește o femeie prin podeț,
albă pendulând, cântec parcă,
parc-un adio peste apă, lin
s-ar legăna basma cerească.
Femei se leagănă de mult
de pe malul meu în altă vară,
parc-acolo vara ar fi cu foc,
din cald în evaporare, parcă.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor legate de vară și de figurile feminine. Imaginile poetice sugerează o pierdere sau o despărțire, lăsând în urmă un ecou trist.