Am ținut în mâna mea
Și averi și sărăcie
Am ținut și multă ură
Dragoste și agonie
A ținut în mâna mea
Lovituri și mângâiere
Tot din mâna mea am dat
Și durere și plăcere.
Din mâna mea
Au ieșit rele și bune
Cu mâna mea
Ți-am intrat adânc sub piele
Când te-a durut
Mâna mea ți-a scris cu sânge
Inima ta
A tăcut și nu mai plânge.
Cu 5 degete stric și repar
Mereu cu gând murdar, la ce bag în buzunar?
Am ținut în mână și covrigi și caviar
Tot mâna mea mi-a dus la gură, dulce și amar
Cu mâna pe volan de benz, aceeași mână pe logan
În suflet sunt același om, bogat sau amărâștean
Cu-aceeași mână am atins tot mai multe fețe
Cu mângâieri și palme, bucurie și tristețe
Când mi-au curs ploile din ochi, mâna mea le-a șters ușor
Pumnul meu s-a strâns jurând, fericire-n viitor
Cu mâna mea am ridicat saci de ciment pe șantier
Mâna mea salută trecutu din cartier
Mâna mea a rupt din mine și ți-a scris cu sânge
Atunci când te-a durut ți-am zis, ascultă-mă, nu plânge
Am plâns eu pe mâna mea s-o spal să scriu curat
Acum ridic o mână către cer, pentr-un singur împărat. Slavă ție!.
Din mâna mea
Au ieșit rele și bune
Cu mâna mea
Ți-am intrat adânc sub piele
Când te-a durut
Mâna mea ți-a scris cu sânge
Inima ta
A tăcut și nu mai plânge.
Când sufletul îmi cere, întind mâna și cu gura cer
Ajutor când îmi e foame în suflet și frigider
Știi că mâna face tot ce capul îi dictează
Mâna mă salvează, când răul mă vânează
Cu degetul am arăt spre tine ca să mă scap de vină
Blestemată nu e mâna ci mintea mea meschină
Dar cu mâna asta, am rupt flori din rădăcină
Mi-au rămas spini în grădină ce m-au acuzat de crimă
Am trăit în întuneric, cum să prețuiesc lumina
Când de ziua mea-mi doream: t***e, cardul și mașina
Mi-am citit adânc în palmă că destinul nu mă minte
Și mi-am dat restart la minte când am privit spre morminte
Minciuna a fost creată de oamenii speriați de adevăr
Fără cap la orice pas am mușcat mereu din măr
Și când mâna îmi va tremura lipsită de putere
Cu mâna ta tu să mă chemi să-mi dai o mângâiere
Omule.
Din mâna mea
Au ieșit rele și bune
Cu mâna mea
Ți-am intrat adânc sub piele
Când te-a durut
Mâna mea ți-a scris cu sânge
Inima ta
A tăcut și nu mai plânge
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și rolul mâinii ca instrument al acțiunilor noastre, atât bune, cât și rele. Vorbește despre responsabilitate, destin și căutarea sensului în experiențele trăite, culminând cu nevoia de sprijin și compasiune umană.