Îmi zboară frunzele toamnei din mână
agitante calescemus..
Şi vântul se răceşte a toamnă
Lux in diafana,
Creatrix,
oro.
Ursula benedetta,
oro
În orele de patimă,
per dilettevole ore,
călăuzeşte-ţi urmaşul
Ysolt, Ydone,
fiţi miloase,
Picarda,
milă
Pentru capul înaripat,
pentru caduceu,
milă,
Pentru coarnele lui Isis-Luna,
milă.
Pantera neagră zace sub trandafirul ei.
J’ai eu pitié des autres,
Pas assez! Pas assez!
Pentru mine nimic. Dar ca să umble
copila-n linişte la ea-n bazilică
Lumina acolo aproape solidă.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și rugăciune, implorând milă și protecție divină într-un cadru autumnal. Se contopesc imagini ale naturii cu invocații religioase, sugerând o căutare a liniștii și a luminii într-o lume plină de suferință.
