Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu.
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam.
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
Oriunde rămurișul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta.
Înaltă iarba lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni.
Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin și azi, zadarnic, câmpia mângâind.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o stare de melancolie și așteptare a unei persoane dragi, odată cu venirea primăverii. Natura înfloritoare accentuează sentimentul de dor și speranța reîntoarcerii.