Datorită multelor excluderi,
îți rămăsese atât cât să poți
cuprinde cu mâinile; și acela era
al celor ce își dădeau seama. Te-am urmărit
de mai multe ori, fără să știi. Am parcurs
de multe ori strada Cecilia de Rittmeyer
unde o întâlnisem pe bătrâna ta mamă,
constatasem de visu iubirea sa-nspăimântătoare.
De la tatăl tău mai rămăsese fierul pentru mustăți
și poate o biblie evanghelică. Am încercat
pleiada prietenilor tăi, obiect
pentru experimentele tale mai mult sau mai puțin eșuate
de a crea sau a distruge fericiri conjugale.
Erau primii tăi prieteni, alții
urmară pe care nu i-am cunoscut niciodată.
S-a format astfel o legendă a ta
de hârtie, nedemnă de crezare. Acum se spune
că erai un maestru neascultat, tu
care-ai avut prea mulți cu urechile deschise
și nu te-ai ferit de ei. Duhovnic
nespovedit nu puteai da
nimic cui nu era deja pe drumul tău.
În felul tău ai și învins chiar de-au pierdut
ascultătorii tăi. Cu această scrisoare
pe care n-o s-o poți citi nicicând îți spun
adio și nu aufwiedersehen și asta
într-o limbă pe care nu o iubeai, plină
cum e de Stimmung.
Sensul versurilor
O scrisoare adresată unei persoane decedate, Bobi, în care naratorul își amintește momente și oameni din viața acestuia. Scrisoarea exprimă un sentiment de adio și regret, recunoscând în același timp impactul pe care Bobi l-a avut asupra celor din jur.