Protejați-mă
paznicii mei tăcuți
căci soarele se răcește
și ultima frunză de laur
era prăfuită
și n-a folosit nici măcar la grătarul
pentru fripturi –
protejați-mă de această peliculă
de doi bani
care continua să se desfășoare
în fața mea
și pretinde să mă înglobeze
ca actor sau figurant
neprevăzut de rol –
protejați-mă până și
de prezența voastră
aproape întotdeauna inutilă
și intempestivă
protejați-mă
de înspăimântătoarele voastre absențe –
de vidul pe care-l creați
în jurul meu
protejați-mă de Muze
pe care le-am văzut cuibărite
sau chiar înjumătățite până la bust
spre a se ascunde mai bine
de pasul meu de fantomă –
protejați-mă sau mai bine
ignorați-mă
când voi intra în lăcașul
pe care l-am plătit deja de mulți ani –
protejați-mă de faima/farsa
care m-a introdus în Larousse-ul ilustrat
pentru a mă șterge apoi
din ediția nouă –
protejați-mă
de cei ce înduplecă permanența voastră
în jurul catafalcului meu –
protejați-mă cu uitarea voastră
dacă aceasta poate sluji la a mă ține în picioare
sărmani lari mereu închiși în dubioasa
voastră identitate –
protejați-mă fără ca vreunul
să fie informat
căci soarele se răcește și cine o știe
se bucură cu multă răutate
o micii mei zei
divinități de al treilea ordin alungate
din eter.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de protecție față de diverse influențe negative, inclusiv de propria celebritate și de absența divinităților. Vorbitorul caută refugiu în uitare și se simte dezamăgit de rolul său în lume.