O rudă a mea îndepărtată era colecționar
de plante grase. Veneau din toate părțile
ca să le vadă. Veni și celebratul
De Lollis, degustător de poezie prozaică.
Se cunoscuseră la Monterosa
restaurantul pentru burlaci acum dispărut.
Acum nu mai există
sere și plante grase și vizitatori
și nici grădina unde se vedeau
asemenea minuni. Cât despre rudă
e parcă n-ar fi existat. Studiase
la Zürich, căzut la toate materiile
dar când la noi lucrurile mergeau mai prost
dădea din cap și spunea: ei, la Zürich, la Zürich…
Nu știu ce sens are ridicolul
în totul/nimicul unde trăim însă
trebuie să fie unul, poate nu cel mai rău.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei rude excentrice și a pasiunii sale pentru plantele grase. Disparitia acestei pasiuni și a locurilor asociate cu ea sugerează trecerea timpului și efemeritatea lucrurilor. Finalul reflectă asupra sensului ridicolului în existență.