Istoria nu e, la urma urmelor,
devastanta discuitoare de care se vorbește.
Lasă treceri subterane, cripte, găuri
și ascunzișuri. Unii supraviețuiesc.
Istoria e și binevoitoare: distruge
cât poate: dacă-ar exagera, desigur
ar fi mai bine, dar istoria duce lipsă
de știri, nu-și împlinește toate răzbunările.
Istoria râcâie fundul
ca un năvod târât
și smuls puțin, încât mai mulți pești scapă.
Câteodată se întâlnește ectoplasma
unui scăpat și nu pare deosebit de ferice.
Nu știe că-i afară, nimeni nu i-a vorbit de asta.
Ceilalți, în sac, se cred
mai liberi decât el.
Sensul versurilor
The poem reflects on history's nature, suggesting it's not as devastating as perceived, leaving room for survival. It also touches upon the illusion of freedom, where those who escape the past may not necessarily find happiness, while those trapped within it might believe they are freer.