Eugenio Montale – Ceea Ce Are Mai Mare Însemnătate

Tot înghesuind
în vreo valiză din imitație de piele
plină să crape
toate fâșiile vieții noastre
ne-am spus că politeismul
nu era de aruncat.
Le-am întâlnit de mai multe ori,
văzute din față sau pieziș,
pe jumătățile noastre de divinitate și a fost prostesc
să cerem una și mai mare,
aproape un Montgolfier
total al spiritului, o bulă
de spațiu suflată ai cărei oaspeți
și supuși adoratory am fi noi.
Și să-I salutăm cu umilință pe zeii
care ne-au dat o mână de ajutor în călătorie,
să le venerăm ochii, picioarele,
dacă au avut vreodată, darurile
pe care ni le-au oferit, insultele, disprețul,
să ne prosternăm la umbrele lor dacă totuși
au fost vreodată și să mergem în întâmpinarea timpului,
a viitorului care nu e mai adevărat
decât trecutul pentru că desi umple un gol
n-a fost și nici nu va fi mai plin decât
paznicii Veșniciei, nevăzuții.