Pământul va fi supravegheat
de platforme astrale.
Mai probabile sau mai puțin probabile
vor deveni acolo jos măcelurile.
Vor dispărea profețiile
de-au existat vreodată.
Dispărute eul, tu-ul, noi-ul, voi-ul
din uz.
A spune naștere, moarte, început, sfârșit
va fi totuna.
A spune ieri, mâine
un abuz.
A spera – flatus vocis neînțeles
de nimeni.
Creatorul va avea puțină treabă
de-a avut vreodată.
Pe sfinți va trebui să-i cauți
printre câini.
Îngerii vor rămâne ca niște necorectabile
greșeli de ripar.
Sensul versurilor
Piesa descrie un viitor distopic în care reperele morale și spirituale dispar, iar umanitatea se confruntă cu un absurd existențial. Sensul cuvintelor se erodează, speranța devine un concept golit de conținut, iar divinitatea se îndepărtează de lume. Îngerii, simboluri ale speranței, sunt văzuți ca erori ireparabile.