Sunt de tuș
Și sufletu-și găsește uși
Suflecându-și trupul c-un retuș
Nu pot decât vorbe
Nu știu decât glas
Ma plimb printre umbre
Pe hârtie ce-au rămas
Uitați-vă la pieptul meu
Deși nu e mare
Parcă are o parcare
Pentru fiecare
Nu-s pentru îmbrățișare
Fiindcă nu am stare
Alearg între spirite
Sunt doar o foaie cu tare.
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a închide
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a deschide.
Sunet mușc și suflet mișc în mușchi
Culegându-și fructul din tuș
Nu pot decât cuvânt
Nu știu decât zâmbire
Mă aflu printre voi
Și mă aflu-n neștire
Uitați-vă la mâna mea
Deși nu prea pare
Pot ateriza în palme sute de avioane
Nu-s pentru sărutare
Fiindcă nu am stare
Dansez printre voi
‘S doar o cuvântare
Stau sub duș și sufletu-și
Deschide uși spălându-și fizicul de ruj
Nu pot decât lacrimi
Nu știu decât ochire
Umblu lângă oameni
Și sunt om în devenire
Uitați-vă la tibia mea
Deși e subțire
Este fluierul din mine
Este naiul către tine
Nu-s pentru învelire
Fiindcă, nu am fire
Mă înalț printre ceruri
Sunt un zbor de uimire.
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a închide
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a deschide.
Îi dau cartuș
Și sufletu-și
Închide uși
Scriindu-și jurnalul de cord
Nu pot decât sărut
Nu știu decât iubire
Cutreier printre voi
Mă cutremur în trezire
Uitați-vă la ochiul meu
Deși e migdalar
Este în furtună cascat
De privire adânci scăldat
Nu-s pentru mângâiere
Nu-s pentru expoziții
Totuși sunt tot tuș.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea condiției umane, oscilând între limitări și potențial, exprimând o căutare continuă de sine și o transformare prin experiențe. Versurile sugerează o introspecție profundă și o acceptare a imperfecțiunilor.
