Pe calea moșilor sau pe calea lactee
Unde mergem nu știu, zi și tu o idee
Mâncăm o prăjitură? Unde vrei, pe Marte sau pe Lună
Sau pe Terra, putem mânca ceva piperat pe la Pipera
Cu ce ajungem acolo
Nu, n-am uitat din nou, știu că ți-e frică de metrou
Vom ajunge-ntr-o clipită, stai liniștită
Mai bine hai în Cișmigiu!
De ce oare ne simțim mai îndrăgostiți în parc nu știu?!
Aici lângă potcoava să-ascultăm lacul lebedelor
lângă platanul secular să-ți sărut dansul pletelor
Dacă te iubesc? Refuz să spun Da
O ultimă picătură uitată din mândria mea..
(stupidă de altfel). Dac-aș muri pt tine?
Nu, dar cu siguranță aș trăi pt tine!
Uite cât e ceasul! În curând apare luna
Hai să o oprim și soarele acolo sus cred că-și au multe de spus!
Un răsărit apus doar pt noi acolo pus pe zare
Ce bine arăți în noaptea asta zi, nu, nu mi se pare!
Vreau să te sărut tare, hai dă-mi o sărutare
În care să găsesc munte, în care să găsesc mare
Să bem din izvorul Eminescu
Puțin, atât cât ne este permis..
Vreau să te ascult, să-mi vorbești, știu că mă iubești!
Vrei să m-asculți, să-ți vorbesc.. refuz să spun: te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire romantică într-un cadru natural, explorând sentimentele contradictorii și ezitările într-o relație incipientă. Refuzul de a exprima direct iubirea adaugă un element de mister și mândrie, sugerând o complexitate emoțională.