Țara asta-i o epavă
Dar ei vor totu’ pe tavă
Luând și suflete cu ei, mutând pioni pe tablă
Vărsând deșeuri în apă
Și chimicale-n sol
Și-ți otrăvesc creieru’ cu ce dau la televizor
Da’ tu stai legumă-n turmă
Deși nu mai e de glumă
Zile bune rămân în urmă
Urmează furtuna
Și deși urlă
O parte din tine ca lupii la lună
Ești legat la gură
Și suferința se adună
Cât să-ndur? Cât să fix lupus? Cât să mai trag?
Cât să muncesc? Cum să prosper când sunt furat?
Cum să te cred? Cum să te-accept? Cum să mă fac să uit
O istorie întreagă
Ce mă leagă
De-acest pământ?
Am un suflet de român
Fără stăpân
Și-am o tonă de respect pentru străbuni!
Am rugăciunea dobândită ce mă face să sper
Și am credința ce ridică rugăciunea la cer
E rezistență
De pe-ntreg pământul românesc
Simte esența!
Nu-i lăsa să-ți fure existența!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de situația actuală a țării, corupție și manipulare, dar și speranța și credința într-un viitor mai bun, bazat pe respect pentru tradiții și rezistență. Este un apel la conștientizare și acțiune pentru a proteja identitatea și valorile naționale.